Anabela

Anabela

Îmi ieși din zid în fiecare noapte,
Pe jumătate, doar să mă veghezi,
Pe-afară se agită huhurezi,
Iar din Lacteea Cale, curge lapte.

Nu-ți pasă că eu sforăi infernal
Și zidul a intrat în rezonanță;
Tentată ești să suni o ambulanță,
Dar la Iphone, se pare, n-ai semnal.

Mă aperi de țânțari cu un pistol,
Alungi vampiri cu gloanțe de argint,
Îmi torni o picătură de absint,
Dar dorm, precum o morsă de la Pol.

Ai vrea să ieși, dar calea-i interzisă,
Prin somnul greu, am înțeles dojana:
Pe jumătate a ieșit doar Ana…
Dar Bela a rămas în zid închisă.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *