Mă chinuie cumplita insomnie,
Îmi bat în tâmple ritmuri de tam-tamuri,
Vibrează sticla toată de pe geamuri
Iar lustra-mi cântă iar o simfonie.
Urzesc în țeastă criminale planuri,
Ascut cuțite lungi pe sub chelie,
Trec dricuri, se bat cuie-n năsălie,
În timp ce-n țeastă-mi urlă french-cancanuri.
Privesc spre cer îmi cer smerit iertare
Păcatele-mi plătesc, sunt plin de vină
Și mă-treb cuprins de disperare
Turnând pe gât găleți de tescovină:
„Când ziua asta e așa de mare
De ce te legeni nopțile, vecină?”
Lasă un răspuns