Arșiță la Marea Neagră

Arșiță la Marea Neagră

Căldura verii, fără pic de milă,
A pârjolit suflarea de pe plajă,
Nici Eva n-are frunză, țese vrajă
Un cor de păsărici și o acvilă.

Pe spate simt că pielea-i ca o coajă
Și-n mine am o sete de cămilă,
Nevasta, veritabilă reptilă,
Nu mișcă, dar atentă stă de strajă.

Visez un Moș Crăciun, cum vine gol,
Cu fes și slip de blană, languros
Și îmi aduce-o bere rece, Skol…

Dar m-am trezit sub jetul răcoros,
Lovit în nări de un miros nasol…
Resuscitat de-un pudel generos!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *