La o bodegă între Iad și Rai,
Joc poker, suntem numai păcătoși,
Fugari și renegați alunecoși,
Ce vor să pună mâna pe parai.
În dreapta mea un înger exilat,
Cu aripi retezate cu o drujbă
C-a fluierat se pare, la vreo slujbă,
Clipește, fără seamăn de stresat.
În stânga, am un diavol pocăit,
Trăznind, ciudat, a distilat de prune,
Visând să facă numai fapte bune,
A fost de Sarsailă pedepsit.
Chiar vizavi, norocul și-l încearcă
Charon, luntrașul, ce-i acum șomer
Și vrea, trișând, precum un pișicher,
Un pot sau două, să își ia o barcă.
Eu sunt doar autor de epigrame
Și viața toată-am pus-o la mezat,
La cacealma, dar într-un mod ciudat,
Arunc trei popi și-aștept careu de dame.
Mi-e sufletul pe masă, sar în gol,
Sătul de-o viață crudă și obscenă,
De o să pierd din nou, nu-mi tai vreo venă,
Nici n-o să-mi trag un glonț cu un pistol.
Am tras trei cărți și le filez încet,
Am dame trei, dar într-un mod bizar
Sunt liniștit, atuul meu secret,
A patra, este fata de la bar!
Lasă un răspuns