Sunt prea zgârcit, pesemne, să fiu un bun poet,
Îmi rătăcește muza prin mlaștini și prin cețuri,
Nu pun în poezie mai mult de-un epitet,
Iar pentru comparații mă târguiesc la prețuri.
Gândirea mercantilă profund m-a afectat,
Mi-a stins efuziunea și mi-a tăiat imbolduri,
Metaforele scumpe le-am cam abandonat
Și iau de mâna-a doua, din magazin de solduri.
Scriu doar poeme scurte, e scump chiar și un pix,
Iar gâsca-i prohibită, am renunțat la pene,
Doar candela mai plânge amar sub crucifix,
Sub Cristul ce visează iubiri nepământene.
Când voi păși haotic în noaptea ca de smoală,
Nisipul din clepsidră se va preface-n praf,
Probabil că pe groapă va sta o piatră goală…
Nu voi strica o daltă să-mi scriu un epitaf.
Lasă un răspuns