Balena și Krillul

Balena cea albastră, în nopțile polare,
Umblând cu disperare să caute mâncare,
Se întâlni cu krillul, ființă efemeră,
Dar foarte numeroasă-n în australa sferă.
-Cu sutele-mi de tone și-alura impozantă,
Sunt fără doar și poate, extrem de importantă,
Am forță fără seamă și un impact major,
Trimit pe fundul mării, cu coada, un vapor.
Mi-e inima mai mare ca un automobil,
Dar totuși, generoasă, de vorbă stau c-un krill,
Măruntă vietate cu trupul diafan,
Plutind cu modestie pe funduri de ocean.
-Ești fără doar și poate ființa uriașă,
Albastră, cenușie, în spate cu cocoașă,
Dotată cu-aripioare și-n gură cu fanoane,
Ce bântui fără frică pe marile oceane.
Dar mulțumeste-mi mie, căci eu, măruntul krill,
Ciudat, te țin în spate, chiar dacă sunt umil,
Căci ai muri de foame de eu nu aș mai fi…
Așa că încetează să debitezi prostii.
Chiar mică de statură, eu, practic, te fac mare
Căci îți asigur zilnic o sursă de mâncare.

Morala 1
În mediul politic, ajung extrem de mari,
Balene ce sug banii din krillul bugetar.

Morala 2
Balene din putere rămân cu burta goală
Si pot să eșueze când krillul se răscoală!

Morala 3
Balena uriașă o va sfârși urât,
Când krillul se răzbună și îi rămâne-n gât!