Mi-am cumpărat baston cu nucă, din cel mai strașnic lemn de tec,
O pălărie foarte mare și un rucsac pentru mâncare,
Umbrelă neagră, GPS-ul cu grijă îl setez când plec,
Într-o majoră aventură, în parcul urbei la plimbare.
Luai firimituri de pâine să mai arunc la porumbei,
Vreo două nuci, pe veverițe să le momesc să se arate,
Îmi las acasă verigheta ce le respinge pe femei,
Deși s-au dus acele vremuri când le puneam rapid pe spate.
Chiar dacă-mi trag puțin piciorul, aș spune că-s destul de drept,
Discret ca o sperietoare ce-i cocoțată-n vârf de par,
Beau bere fără stres acuma, cu șefii nu mă iau în piept,
Iar soața este mult mai blândă… acuma sunt pensionar!
Eliberare
Lasă un răspuns