Cârnați de porc

Se-apropia fatidicul Ignat
Și un godac grăsun, cu elocință,
Stăpânului îi spuse resemnat,
Că ar avea o ultimă dorință:
-Descind din neam vestit, sunt rasă York
Și-aș vrea, chiar dacă mâine am să mor,
Ca totuși, să rămân nemuritor…
Deși am fost o viață-ntreagă porc!
Vă dau rețeta și de-o aplicați,
Veți fi și voi extrem de fericiți
Și pun pariu c-o să mă pomeniți…
Când veți mușca cu poftă din cârnați.
-Tot pieptul, carnea grasă cu slănină
Și spata, fără urmă de șorici,
O veți tăia în bucățele mici
Și o veți trece simplu, prin mașină.
Veți folosi doar ciurul cel mai mare,
Altminteri, va începe tontoroiul.
C-o seară înainte, usturoiul
Îl curățați atent și cu răbdare.
Îl veți strivi și-n apă îl veți pune,
Să stea o noapte-ntreagă, ca-n piscină,
Îl dați prin blender, ca pe-o pastă fină
Și-l veți adăuga când vă voi spune.
În troaca cea cu carne măcinată,
Veți face-un cuib, cam cât doi pumni de mare,
În care puneți paprika și sare
Și usturoiul marcă garantată.
Apoi piper, mixați vreun sfert de ceas,
Gustând din când în când, atent, tenace ,
Adăugați și sare cum vă place,
Sau paprika din ce a mai rămas.
Lăsați să stea, până a doua zi
Și-apoi cu multă grijă și nesaț,
Să mă băgați cu grijă într-un maț,
Spălat atent de sare, murdării.
Vreo două zile-afară la zvântat,
O să mă bucur iar de libertate,
Ca să mai simt un vânt cum mă străbate…
Și-apoi sunt numai bun de afumat.
Mă voi usca încet, în pod, pe-un bât.
De mă veți asculta sunt fericit,
Să iasă bine. Altfel, vă promit,
Că o să vă rămân la toți în gât!