Pe pășunea verde-ntinsă și cu flori tot mai puține,
Sub stejarul plin de ghindă, sta o turmă de suine,
Diferiți ca și culoare, chiar și de diverse rase,
Toți voinici, cu cefe late, cu șorici și fese groase.
Dar cum timpul cel netrebnic trage nemilosul lanț,
Adiind un vânt de iarnă, termenul pentru bilanț,
De la o tribună-naltă, un buștean din lemn de cer,
Cu o voce foarte groasă, a vorbit întâi un vier:
-Dragi colegi de suferință, bogătași sau chiar plebei,
Anu-acesta, din păcate, n-a fost bun să faci purcei,
Nu-i o situație clară, disciplina de-altă dat’,
E acum democrație, scroafa s-a emancipat,
Ia anticoncepționale, își montează sterilete,
Să nu ia în greutate fitness face și diete,
O s-ajung șomer, se pare, o să mi se facă felul,
Căci e evident, în curte, drastic a scăzut șeptelul.
A urcat să ia cuvântul, ținând nasul sus, un porc,
Cu de sorginți nobiliare din familia de York:
Hrana noastră excelentă, a făcut, stimați confrați,
Să îmi crească mare ceafa, să fiu lat în omoplați,
Am luat vreo două premii la concursuri de profil,
Fiecare zi ce trece cresc cu cel puțin un kil.
Dacă nu-mi tăiau și sacul ce-l aveam în pantalon,
Eram fără doar și poate peste turmă, campion.
-Nici pe mine nu pot spune că s-a aruncat nutrețu’,
Spuse plin de importanță porcul neaoș, de Rușețu,
Am șorici, cotlete bune și slănină minunată,
Mari, ca șuncile din spate a ajuns să fie-o spată.
Mangalița,-n microfoane, minionă și glumeață
A ținut de la tribună de sub freza sa cea creață,
Teoria că ea are o origine divină,
Că de fapt nu are slană, ci un soi de margarină.
Într-un ropot de aplauze ca în vremuri de furtună,
Albul Mare, de o tonă, cuvântă de la tribună,
Dând mesaj de mulțumire cu un glas domol, decent
Și partidului ce este la putere-n parlament.
Că a dat la porci de toate, însă nu și bani în pungă,
Dar le pune-n difuzoare cântece de viață lungă.
La final, având cravată, cu un ton înalt și critic,
A rostit o încheiere un godac cu rang politic:
-Împreună cu partidul preferat de voi, copii,
Sinceri și cu modestie, dezbrăcați de fudulii,
Știm că nu aveți vreo vină, nici ambiții și nici vicii,
Dar trăim o viață crudă care cere sacrificii,
O s-aveți mereu în cocini câte-o mână de nutreț,
Căci mizăm pe votul vostru, singurul ce n-are preț,
Mușchii voștri și slănina delicioasă de pe spate,
Încă sunt vândute bine, chiar și în străinătate.
Ce păcat că viața-i scurtă și deloc nu e ușoară,
Prin reprezentanții voștri uneori și porcii zboară,,
Noi o să plecăm departe, că e timpul de Ignat,
Tocmai în Dubai și Mecca-n Orientul Apropiat,
Unde este Paradisu-n care porcii o duc bine,
Căci arabii, cumsecade, persecută doar ovine.
Morala 1
Pe un porc ce mâncă lacom, uneori și porcării,
Nu îl deranjează faptul că nu are fudulii.
Morala 2
Chiar modest, scurmând cu râtul în pământul din poiată,
De Ignat, în zori de ziuă, porcul zboară…doar o dată!
Morala 3
Porcul promovat politic, nu e bun pentru cârnat,
N-are carne, n-are slană, bun e doar de guițat!
Lasă un răspuns