Fabula călugărițelor

Călugărița, o insectă cu un comportament ciudat,
Având picioare lungi și suple și libido exacerbat,
Cu conduită indecentă și cu antene diafane,
Făcea la victime, o groază, în purtătorii de sutane.

Călugării picau în transă când etala focoasă nurii,
Bătând, pe jos, smeriți mătănii și cruci făcând in cerul gurii,
Nălțau și rugi să-i întărească, păcatului să-i dea cu flit,
Iar ele își făceau efectul…dar intr-un loc nepotrivit.

Neîndoios că Necuratul le implantase handicapul,
Că ajungeau ca pân’ la urmă, pe bune, să își piardă capul,
Căci o ciudată pandemie se întinsese-n mănăstire,
Pe capete murind monahii, ce-aveau simptome de… iubire.

Dar intr-un procentaj mai mare pieriră-n corpore, mai des,
Acei ce-aveau o slujbă mare și o mașină Mercedes,
Preafericiți având colane, potcap pe cap tivit cu aur,
Ce ascundeau sub reverende ceva apucături de taur,
Probându-le până acuma pe credincioase și copii,
Ce rămâneau să mai „presteze” după program și liturghii.

Morala 1
Călugărițele flămânde de-amor nebun și desfrânare,
Au predilecție morbidă pentru bărbați cu creier mare!

Morala 2
Când mergi la o calugăriță e important să-nveți o lecție:
Să ai prezervative, mască, dar și o cască de protecție.

Morala 3
Când ai Merțan, Fiat, Ferrari sau alți bolizi aflați în top,
Evită tipele în negru ce-așteaptă la autostop!