Ieșiră șoriceii în holda cea mănoasă,
Să vadă cum se ceartă o seceră și-o coasă,
Făcând atâta vâlvă, scandal și tevatură,
De a venit ciocanul ca să le dea în gură.
Cu mult mai mare, coasa, la vârf încovoiată,
Striga din înălțime extrem de supărată:
-Pitică cocoșată și-obraznică, cu jale,
Constat că ești aicea doar să îmi stai în cale,
Prezența ta nu este nicicum un avantaj,
Ci pot să o calific ca act de sabotaj.
Eu tai o brazdă mare și spicele adun,
Nu mă agit ca tine și-apoi le las în drum.
Că sunt eficientă e lucru demonstrat:
Chiar moartea nemiloasă cu coasă s-a dotat.
Așa că pieri din cale și dă-te la o parte,
Că mi-am pierdut răbdarea și sunt nervoasă foarte!
-De crezi că mă-nspăimântă tirada-ți de altistă,
De tristă inspirație, profund stahanovistă,
Te-nșeli în mod amarnic, mai mult, subliniez
Eu pusă sunt aicea chiar să te corectez.
La haturi, unde spicul a fost trântit de vânt
Și boabele-s sortite să intre în pământ,
Pe lângă garduri unde, tu ai cam dat rateu,
Cu infinită grijă, rezolv problema eu.
Că ești unealta morții nu te împăuna:
Am multe pe conștiință, căci spre rușinea mea,
De mână cu ciocanul, pe steagul de partid,
În toată lumea asta făcut-am genocid,
Cum vezi avem o vină și-un mare handicap,
Mai bine să ne punem, în cor, cenușă-n cap.
Morala 1
Munca în agricultură-i crudă și periculoasă
Când lucrează împreună secera și cu o coasă.
Morala 2
Secera bătută-n gură e letală peste poate,
Mai ales când și ciocanul este în complicitate.
Morala 3
Când lama-i ascuțită și viețile retează,
Contează numai mâna, mărimea nu contează!
Lasă un răspuns