Șovăitor, îți bat spre seară-n poartă,
Cum bate-n tină murgul, cu potcoava,
M-agăț doar de speranță, ca agava,
Dar timpul, moș nemernic, nu te iartă.
Deja-i târziu, nu știu ce e zăbava,
Îmi sună în urechi o cobză spartă,
Șovăitor, îți bat spre seară-n poartă,
Cum bate-n tină murgul, cu potcoava.
Dar nu deschizi, bătaia mi-e deșartă,
Simt cum în vene-mi picură otrava,
Un GPS hain îmi poartă nava
Și navighez, buimac, pe altă hartă.
Șovăitor, îți bat spre seară-n poartă…
Lasă un răspuns