Fabulă idilică

Un lup, cuprins de pandalii,
S-a-ndrăgostit de o mioară;
Scria în codru, poezii,
Urlând la stele înspre seară.
Nu o scăpa din ochi nicicând,
Nici când păștea în gura văii,
A devenit atât de blând,
Că îl băteau la fund dulăii !
Cuprins de-al dragostei fior
Și doldora de-adrenalină,
El a răpit-o din ciopor
Ducând-o drept în vizuină.
I-a oferit ciuperci, vânat,
Și casa lui de pe tăpșan,
Dar sistematic refuzat,
De-un timp, a devenit vegan.
Dădea banchete în pădure
Cu urși, confrați și cu vulpoi,
Mâncând trifoi, ciuperci și mure,
Ce le livra un iepuroi.
Oița deveni vedetă,
Era curtată intensiv,
Avea agenda ei secretă
Și-a prins să behăie lasciv.
Dând frâu plăcerilor mărunte,
Oița a călcat pe bec,
Căci lupul afișa în frunte,
Mărețe coarne de berbec.
Sătul de oaia-adulterină
Și de sordida aventură,
Nervos, o invită la cină…
În calitate de friptură!
Morala 1
Și-n codru, când apar mutații,
Îți sar în ajutor confrații !
Morala 2
Când oaia behăie în casă
E vremea să o pui la masă!
Morala 3
De vrei urgent să scapi de coarne,
Încearcă-n loc de iarbă, carne!