Visam din nou că mă aflam în Rai,
Cântări și rugi se înălțau din strune,
Preafericiți cu pălării de pai
Și în costum, mergeau la rugăciune.
Discriminat, nu m-au primit la rugi,
Stăteam stingher și izolat pe-un nor,
Căci ajunsesem îmbrăcat în blugi
Și toți mă condamnau îngrozitor.
Eram și eu, ca ei, fără păcat,
Uitasem cum miros palinca, romul,
Se pare că și-n Rai, în mod ciudat
Și după moarte, haina face omul.
Mă plictiseam, mă-ncearcă un regret,
Că am ajuns în locul prea-înalt,
Îmi este dor s-arunc pe jos un PET,
Să văd un muc, o groapă în asfalt.
N-aveam cu mine pix și carnețel
Un telefon să caut o rețea,
L-aș asculta pe Smiley, CRBL,
Pe Vali Vijelie c-o manea.
Surprinzător, de frig mă zgribulesc,
E ceața deasă, albă, de iaurt
Adie, liberal, un vânt nemțesc,
De parcă la tribună tace Kurt.
Încerc să fug, dar m-am împiedicat,
Să evadez dintr-un coșmar ceresc,
Urlând de groază, am căzut din pat…
Mă dor și capul, brațul, dar trăiesc!
Lasă un răspuns