Fabulă mioritică

La stână, lângă lanul de trifoi,
Se înfruntau turbate două oi:
O preafrumoasă oaie platinată,
(Pe față de cioban favorizată),
Ce arunca în jurul ei cu banii,
Purtând pantofi cu toc de la „Armani”
Și-un sutien destul de țipător,
Având o etichetă de „Dihor”
Și-o alta, mai modestă și discretă,
Cu ochi albaștri, dar la păr brunetă,
Știută-n turmă ca adulterină
Și de bărbat ca mamă eroină.
S-au păruit și s-au luat la goană,
Lăsând pe câmp doar petice de blană,
Vorbind injurios, cu elocință,
Ca și parlamentarii în ședință.
Fiind ceva mai lungă în picioare,
A behăit blondina cu ardoare:

• Ar trebui să-ți crape de rușine
  Obrazul, ești o paria-ntre ovine,
  Ești evitată parcă ai pelagră,
  În turmă ești din toate, oaia neagră.
  Toți mieii tăi și câțiva dintre frați,
  Îi vezi de la distanță că-s pătați
  Și încă nu ajuns-au în pastramă,
  Că-s cu Azor amici la cataramă.
• E drept că sunt brunetă din născare
  Și mă remarc rapid între mioare,
  Sunt calmă, dar ajung să mă înfurii
  Când văd cât ești de neagră-n cerul gurii.
  Te-ai așezat la marginea potecii,
  Cu gând vădit ca să atragi berbecii
  Și să aduci masculii în ispită:
  De fapt, ești doar o capră travestită,
  Ce umbli cu prostii și stratageme,
  Că te-am văzut cum dai mărunt din gene
  Și gemi provocator mimând aleanul,
  Pe seară, când te mulge-n grajd ciobanul.
  Măgarul, pe aproape, în livadă,
  A auzit întreaga ei tiradă
  Și mirosind că e o știre-bombă,
  A demarat către cioban în trombă
  Și-a dat-o-n gât pe blondă de îndat’:
  Iar baciul, să nu fie șantajat
  Și să evite-o tristă panaramă,
  A invitat blondina la pastramă.

Morala 1
O oaie, ce-i mai proastă ca o vacă,
E indicat să pască și să tacă.

Morala 2
Mai bine oaie neagră și bigamă
Decât blondină-n oala cu pastramă.

Morala 3
Într-o cireadă, turmă sau ciopor,
E nelipsit măgarul turnător!