Fake news

Văzând cât e de falsă lumea în care azi ne ducem veacul,
Am hotărât, așa, deodată, să dau cu adevărul piept:
Mi-am cumpărat bilet la mare, în grabă, făr’ să mai aștept
Și am plecat în Tenerife, pe unde merge tot săracul.
Trecând mai bine de o lună de când trăiam sub orizont,
Privind doar marea cea albastră și paradisul de culori,
Au început curând, din țară, să vină insistent scrisori,
Ce nu-ntrebau de sănătate, ci card și numere de cont…
Am mituit o cameristă, cu suflet și cu fese mari,
Să scrie-acasă o misivă, că e orașu-ndurerat,
Că încercând să scot din apă-un câine, m-aș fi înecat…
Și-am fost cu greu extras din apă de niște vajnici salvamari.
Sosi curând o scrisorică: se pare, nimeni nu mă vrea,
Să mă îngroape pe acolo sau hrană să mă dea la pești,
Doar să trimită o hârtie, pe-adresa de la București,
C-am dat, pe bune, ortul popii, să-nhațe moștenirea mea.
M-am bucurat încă o lună de viața mea de decedat,
Cu frumusețile locale, cu cord și forme generoase,
Dar m-am scârbit deja de toate, amocu-mi dă acum angoase,
Mi-e dor de câine, de pisică, de vinul roșu preferat…
M-am deghizat c-o barbă sură, cu vârfu-n două despicat
Și mi-am lipit pe țeasta cheală, cu clei, o droaie de șuvițe,
Eram cam negru de la sânii negreselor din insulițe,
Din nopțile cu lună plină și înțesate de păcat.
M-am aruncat în avionul cu-aterizare la Băneasa,
M-au asaltat taximetriștii, ce mă vizaseră de fraier,
Urcai în rabla nespălată, în care nu aveai nici aer,
Dar rezistai ca samuraii, căci mi-am văzut curând și casa.
Timid, cu ochelari de soare, din naștere claustrofobic,
Intrai în curte. La piscină, îmbrățișați pe o saltea
Se giugiulea fără rușine, în doliu, nevestica mea,
Având pe ea doar pălăria și-un antrenor de aerobic.
Văzându-mă, țipă nervoasă, chemând masivul malamut,
Cățel pe care îl crescusem de când era un ghemotoc
Și-acesta a venit în fugă… și mă pupă în bot cu foc,
Căci și așa, cu barba falsă, el, singur, m-a recunoscut.
Mi-am smuls și barba și peruca, am pus o mână pe topor,
Dar amândoi au și zbughit-o pe stradă, speriați și goi,
De parcă-ar fi avut în față o arătare, un strigoi,
Iar eu am încuiat intrarea, definitiv, în urma lor!
O veste falsă, într-o lună, repară providențial,
Ce nu rezolvă nici o lege din Monitoru-Oficial!