Cheia și șperaclul

Cicălitor, ca limbă de femeie,
Nervos, șperaclul dojenea o cheie
Ce încerca a nu știu câta oară,
Ca să descuie ușa la cămară.
-Surato, dă-te-o dată la o parte,
Se vede că nu știi prea multă carte,
Pe tine te-a făcut un gură-cască,
Hilar, să poți deschide doar o broască.
De fapt, tu ești un fier ca oarecare,
În stare doar să rupă buzunare,
Ce șade atârnat de un inel,
Precum în rât veriga la purcel.
În schimb, eu sunt mai suplu, mai abil,
Inteligent și mult mai versatil,
Cu toții au ajuns să recunoască,
Nu poate să-mi reziste nici o broască,
Că-i de birou, de ușă sau seif,
Comoara unui papă sau calif,
Cu lacăte, cu gratii, uși blindate…
Ba sparg ușor centuri de castitate.
-E-adevărat ce spui cu încântare,
Spargi uși, dar o s-ajungi la închisoare,
Căci doar afar-ai magica formulă,
Ce nu mai e valabilă-n celulă.
Chiar dacă ești abil și talentat,
O să ajungi extrem de încuiat,
Deși acum nu știi încă ce-i frica,
O să ajungi curând la mititca
Și pun pariu că n-o să ai idee,
Cât ți-ai dori atunci să fii o cheie!

Morala1.
Sunt uși de fier, legate cu o sfoară,
Ce poți să le deschizi doar de afară!

Morala 2
O cheie și-un șperaclu sunt doar glume,
Când poți să ieși legal, cu trei volume!

Morala 3
Nu poți nici c-un șperaclu, lucru rar,
Deschide-un creier de parlamentar!