Melcul și limaxul

Un melc fudul, la gât cu o cravată,
Împins de un politic avantaj,
Mergând pe-autostrada asfaltată
Având în spate-o vilă -cu etaj,
A întâlnit un limax,- coate goale-
Ce n-avea casă, bani și căpătâi,
Și-a început, ce mai la deal, la vale,
S-atace cu-aroganță, cel dintâi:
-Cum îndrăznești omidă travestită
S-apari în fața mea, în plină vară
Și cu figura ta nenorocită,
Melcescul neam să-l umpli de ocară?
Nu ai nici casă curte nici grădină,
Ești într-un nesfârșit vagabondaj,
Pe când eu am o vilă cu piscină,
Cu demisol, parter si cu etaj.
Închiriez parterul la o bancă
Și încasez chirii, remunerații,
Ba chiar și pe etaj luăm un ban că
Nevasta dă la fluturi meditații.
Când Limaxul voi să caște gura,
Cu gândul de-a rosti și el ceva,
Văzu că melcul fost-a dat de-a dura,
De-o dubă cu însemne DNA.
De-aicea se desprinde o MORALĂ
Ce nu e aplicată uneori:
Mai bine e cinstit și-n pielea goală,
Decât să fii călcat de procurori!