Oul și găina

Un ou și o găină, rea, hapsână,
Se împungeau de peste-o săptămână,
Cu-njurături și fraze deocheate,
Pe-o temă veche, de întâietate.
-E limpede, spunea galinaceea,
Se pare că n-ai prins corect ideea,
Nu poți fi primul, nu te da rotund,
Că zeci ca tine mi-au căzut din fund.
Nu trebuie decât o zi să treacă,
Să eclozez din nou, un ou din cloacă,
Ba am surate doldora de ouă,
Ce în cuibare zilnic fac și două.
Mai sunt găini, subtil manipulate,
Ce fac pe bandă ouă, dar pătrate,
Iar altele, trecând cumplite chinuri,
Fac ouăle sterile de vaccinuri.
Ești doar un un impostor debil și prost,
Ce își răcește gura fără rost!
Dar oul, ce n-a spus mult timp nici pâs,
Rosti rostogolindu-se de râs,
Subit, riscând să cadă de pe masă,
C-o voce tare și-anormal de groasă:
-Cumătră, ia mai pune-ți pofta-n cui,
Ești cam uitucă, ieri ai fost doar pui
Și nu mai e de mult un lucru nou:
Ai apărut pe lume, dintr-un ou,
Dar nu clocit în cuib de vreo găină,
Ci în incubator, deci de-o mașină,
Așa că nu-i deloc prea înțelept,
Mereu să-ți dai cu cărămida-n piept.
Sunt fără doar și poate-o zeitate,
Mă regăsești în totul și în toate,
La pești, reptile, păsări și insecte
Ce sunt sortite-n veci să mă respecte.
Dură războiul fără contenire
Mai multe ore, dar din fericire,
Un pintenat a trâmbițat cu fală
Ceva ce tine locul de MORALĂ,
Dar poate și problema rezolva:
-Pe mine m-ați uitat? Ce pana mea!