Paste cu măghiran

M-a deșteptat din somn un bobârnac,
În fund îmi stă nevasta, e nervoasă,
Se pregătea să-mi dea din nou atac,
Dar am fugit degrabă după masă.
Spunea că salivam necontenit,
Din dinți scrâșneam cu zgomot, clefăiam
Și-atunci instantaneu mi-am amintit…
Visam doar tăiței cu măghiran
Ce mama mi-i punea cu drag în față,
Și abureau plăcut în farfurie.
Am și fugit, privit cam strâmb de soață,
În miez de noapte la bucătărie.
Luai un boț de carne de mânzat,
Ce dezghețat era în frigider
În mici bucăți egale l-am tăiat,
Și-ntr-o tigaie le-am călit lejer,
Punând ulei virgin și fără apă,
Pân’ carnea, de maro luă o tentă.
Am aruncat și solzișori de ceapă,
Dar așteptând să fie transparentă.
Adăugai și ap câte-un pic,
Amestecând încet, dar scrupulos,
Din ceapa -solzi n-a mai rămas nimic,
De-a rezultat în vas un fel de sos.
Deasupra, am turnat de apă-o cană,
Sau supă strecurată dintr-un vas,
Să fiarbă cu rigoare-elvețiană
La foc ușor, mai bine de un ceas.
Când carnea am probat-o și e moale,
Iar furculița intră-n ea lejer,
C-o linguriță-am pus atent, agale,
Să-i dau savoare, sare și piper.
Adăugai apoi și măghiranul,
Iar sosul e acum desăvârșit.
Am observat că saliva motanul
Și ca să n-am surprize, l-am gonit.
Turnai smântâna grasă și apoi
Amestecai vreo zece minuțele.
Am pus și doi căței de usturoi,
Tocați mărunt. Iar pastele și ele
Ce-au fiert cu sare într-o altă oală
Și strecurate , toate la un loc,
Le-adăugai apoi în pielea goală
Amestecând cu sosul de pe foc.
În câteva minute totu-i gata ,
Îmi chem nevasta sunt un mare domn,
Am pus pe masă pastele și iată
Cum am scăpat să iau bătaie-n somn!