Sub pielea mea uscată și aridă,
Ce-i arsă de necruțătoare raze,
Se-ascund, surprizător, mănoase oaze,
De soarele ce-i gata să ucidă.
Adastă câteodată caravane
Să-și potolească setea arzătoare
Și suflete îndrăgostite, care,
Mai cred în schimbătoarele Morgane.
Doar cactușii țepoși îmi sunt tovarăși
Și vulturii ce-mi dau mereu târcoale,
Să-mi ciugulească din orbite goale.
Dar îi dezamăgesc și astăzi, iarăși.
În mine se ascund vreo trei Sahare
De sentimente și cu măști pe chipuri,
Aride,-nconjurate de nisipuri
Dar ce ascund, interior, o mare.
Doar tu ești stânca stearpă, fără milă,
Cu un meteorit ascuns în piept
Și-n timp ce stoic, încă, te aștept,
Mă scuipă,-nduioșată, o cămilă!
Lasă un răspuns