Sonet în acvariu

Sonet în acvariu

Priveam cum din acvariu sirena îmi zâmbește,
Avea un păr de aur, împrăștiat pe sâni,
Cânta cu glasul dulce, vrăjit, de săptămâni,
O ascultam în izul îngrozitor de pește.

O adoram, privind-o cu ochii mei păgâni,
Simțind în piept iubirea cum zi de zi îmi crește,
S-o mângâi și în brațe s-o simt cum se topește,
La pieptul meu și tandru, să o sărut pe mâni.

Am ignorat afișul ce m-a avertizat,
Să nu intrăm în apă, chiar dacă-i încălzită
S-atingem exponatul acesta minunat,

Ce cu înfățișarea și glasu-i ne invită…
Când i-am atins obrazul…perversă, m-a mușcat,
Era doar o pirania-n sirenă travestită!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *