Sunt ca bătrânul leu, fără de coamă,
Ce urlă stins la lună, în pustii,
Precum o râmă, traversând o lamă,
Ce-ajunge la potou, în mici felii.
Sunt ca un râu secat, cu zeci de poduri
Și pești vocali ce umblă pe uscat,
Un condamnat urcând pe eșafoduri,
În fiecare zi executat.
Sunt Everestul fără de zăpadă,
Pe care-și face vulturul cuibar,
Un măr cu vierme, ce nu vrea să cadă,
Tăciune fără flamă într-un far.
Sunt tunul uriaș fără ghiulele,
Un patefon, cu discuri, fără ac,
Un cerc pătrat umplut cu acadele,
Un înger cu cornițele de drac.
Sunt lebăda ascunsă într-o rață,
Vioară nouă c-un arcuș cărunt,
Un vânt, ca un balon legat c-o ață,
Ce mă mai bucur, egoist, că sunt.
Lasă un răspuns